1001 de nopti sau varianta scurta 10 zile si 9 nopti

Final de an in tarile calde! Ajunsesem acolo unde autostrazile au sase benzi pe sensul de mers iar liftul urca 34 de etaje in 40 de secunde (cronometrate). Mi-am baut cafeaua in balconul de la etajul 34 al prietenelor mele si nu stiam ce sa studiez mai intai: intersectia a carei schema nu o descifrasem in cele trei zile de cand ma aflam acolo, constructiile la care se lucra 24 din 24 in trei ture, oamenii cu vesminte de poveste.... greu sa ma concentrez! Mergeam pe strada si ma trezeam holbandu-ma la oameni (lucru nu tocmai indicat intr-o tara araba chiar daca in cazul Dubaiului oamenii sunt usor mai deschisi). Femeile purtau abaya neagra si aveau capul acoperit cu o tesatura de asemenea neagra. Pe sub abaya se intrezareau haine colorate, blugi pana si pantofi cu toc in timp ce la bratul doamnelor atarna cate un Louis Vuitton veritabil. Pe de alta parte, barbatii erau, dupa cum ar spune o prietena, "imbracati cu asternutul in care au dormit azi-noapte", dar amalgamul civilizatiilor iti ia ochii cu siguranta. Dubaiezii reprezinta numai 10% din totalul populatiei emiratului. Restul sunt indieni, pakistanezi, filipinezi si europeni. Bineinteles fiecare purtand hainele specifice culturii lor. Am fost absolut fascinata de toata aceasta mixtura a culturilor vestimentare si mi-am dorit in fiecare zi sa pot purta un strai arabesc sau un sari indian. Din pacate bugetul nu mi-a permis acest lucru. Ce m-a fascinat a fost respectul pe care arabii il poarta femeilor. Si prin lege au impus acest respect si imigrantilor. In metroul lor exista un vagon special rezervat femeilor, vagon in care barbatii nu au voie sa intre. Cultura lor spune ca femeile pot sta doar in preajma barbatilor din familie. Nu te obliga nimeni ca occidental sa stai izolat, dar daca asta iti doresti... ai tot confortul asigurat. Fii sigura ca nu va fluiera nimeni dupa tine pe strada, desi si arabii se uita dupa femei. Dar modul lor de a te studia apreciativ te va face sa te simti onorata si nu violata din priviri. Ce am apreciat la Dubai este mandria nationala. Pe toate blocurile printuri imense cu fotografia emirului si a printului mostenitor. Pe parbrizurile motocicletelor... fotografia emirului. In mall-uri... fotografia emirului! Si pe buna dreptate. Dubaiul s-a ridicat in cativa ani in mijlocul desertului. Nu spun ca s-a construit din piatra seaca ci s-au investit masiv banii obtinuti din petrol. Dar s-a investit! Dubaiul s-a transformat intr-un templu turistic pentru ca emirul a stiut ca petrolul se va termina intr-o buna zi. Si in urma lui trebuie sa ramana ceva... si acum exista Palm-ul, The World, Burj al Arab, Atlantis, Burj Dubai (mai nou numit Burj Kalifa) si alte minunatii. Noi am avut totul dar probabil ca vom lasa numai desert in urma noastra! Arabii stiu ca turistii platesc bani grei pentru un sejur in Dubai si ii trateaza ca atare. Urechile mi-au fost aproape agasate de zilnicul "Yes, ma'am!" primit de la fiecare om cu care interactionam fie el chelner, lucrator la metrou sau taximetrist. Recunosc ca pana a ajunge in acest rai al serviciilor a trebuit sa trec de bastinasii de la aeroport care imi priveau hainele europene ca pe un potential atac la adresa educatiei lor. Si trebuie sa mai recunosc si ca nu am primit viza in prima faza pentru mergeam in vizita la prieteni (nu turistic prin agentie), sunt femeie si aveam sub 30 de ani... deci... probabil planurile mele nu se rezumau numai la a vizita orasul. Recunosc ca mi-au facut probleme in acest sens... dar dupa ce am vazut rusoaicele cu buricul gol pe principala promenada a orasului le-am inteles atitudinea. Majoritatea dansatoarelor din buric angajate de agentiile turistice sunt... rusoaice! Araboaicele danseaza senzational (asa mi s-a spus) dar niciodata in public. In taberele de la desert safari danseaza rusoaice! Si tot in taberele de la desert safari iti ofera cateva elemente specifice: mancarea traditionala, plimbarile cu camila, tatuajele in henna, dansurile orientale. Nimic iesit din comun probabil, dar lucruri marunte care iti lasa amintiri frumoase din vacanta. Am plecat de acolo cu un imens respect pentru acesti oameni! As vrea sa ma pot intoarce intr-o zi si sa ii cunosc mai bine. Dar pana atunci imi raman amintirile adunate in fotografii.