La deutsche vita!

   Daca exista ceva care sa-mi surada mai tare decat o calatorie frumoasa atunci asta mi se intampla acum! Voi trai o luna de zile intr-o tara straina, timp in care nu trebuie sa fac altceva decat sa ma familiarizez cu locul, sa traiesc dupa regulile nemtilor si sa vizitez cat ma tin picoarele si bugetul. Mai ales bugetul pentru ca nu beneficiez de fonduri speciale pentru acest lucru ci numai de veniturile mele uzuale.
   Aceasta luna o voi petrece in Germania pentru ca aici se afla pentru moment jumatatea mea. Daca el ar fi fost in India sigur as fi mers si eu acolo, dar studiile l-au dus pe el in Frankfurt si vacanta a reusit sa ma aduca si pe mine langa el. Cu 15 ani in urma aveam cosmaruri teribile legate de Germania. Trebuia sa merg cu corul in care cantam la un festival in Munchen iar eu visam noapte de noapte ca ma pied de grup si nimeni nu imi vorbeste in limba engleza, motiv pentru care nu reusesc sa mai gasesc hotelul. Ei bine, visul era complet eronat. Din prima zi am vorbit engleza cu toti nemtii cu care am interactionat. De acum pot sa dorm linistita. Cu toate acestea am invatat ca nu este indicat sa mergi la supermarket fara dictionar la tine. O varianta ajutatoare ar fi sa stii sa spui macar in engleza ca vrei tarhon si leustean pentru ca verdeturile sunt impachetate iar simtul mirosului nu-ti va servi la nimic. Greseala mea, asa ca mancarea se va gati fara leustean si fara tarhon. Am gasit in schimb smantana, iar la capitolul bulion am avut ceva chinuri de indurat. O pasta de rosii la tub a fost alegerea cea mai apropiata de clasicul bulion cautat. Am inhatat si un sos de rosii cu busuioc pentru ca o portie de paste nu strica niciodata la masa omului. In concluzie: paste, bacon si 2 carnati, 2 kile de cartofi, smantana, sos si un tub de concentrat de rosii, paine, suc, o ceapa si o capatana de usturoi, ciuperci, patrunjel (ca n-am gasit leustean), totul a facut 25 de euro. Adica mancarea a 2 persoane pentru 2 zile. Scump dom'le, dincolo era mai ieftin! :) A doua zi, un platouri cu carnaturi pentru doua persoane plus o bere si o cola ne-a costat 35 de euro la un restaurant, asa ca tot mai ieftin e acasa!:) Asta e, Frankfurt nu este un oras ieftin. Un drum cu metroul costa 1.5 euro iar drumul pana la aeroport cu metroul si trenul regional se duce la 9.50 euro. Asa ca m-am decis sa merg cat mai mult pe jos si sa mananc pe cat posibil acasa.
    Dar sa incepem frumos cu inceputul....

Roadtrip Romania part 4 - Sibiu - Brasov - Bucuresti

   Initial ne propusesem sa petrecem o singura zi in Sibiu ca apoi sa ne intoarcem pe Transfagarasan spre Bucuresti. Dar socoteala de acasa nu se pupa cu cea din targ asa ca ne-am prelungit sederea cu inca o zi si am amanat Transfagarasanul pentru un alt trip. Asa ca am lenevit, am facut multe fotografii (si ziua si noaptea) si mai ales am mancat non-stop la acelasi birt numit Union. Bucuria mea cea mai mare a fost cand Cici si Andrei ne-au dus la plimbare in Muzeul Satului. Nu mai fusesem acolo din copilarie si tot ce imi mai aminteam era un tramvai pe marginea unui drum prin padure si apoi o mare de verdeata cu casute de poveste.

   Am gasit muzeul mai frumos decat il mai zaream eu in amintirile incetosate ale copilariei. Primul meu impuls a fost sa ma arunc in iarba verde si sa raman acolo lungita pana cand toate energiile pamantului se vor fi scurs prin inima mea. Am alungat repede gandul spunandu-mi ca ditamai capra ca mine trebuie sa ramana totusi bipeda. Zece minute mai tarziu eram insa tolanita in iarba, cu un fir intre dinti si acceptand senina glumele prietenilor mei.
   Dupa-amiaza a fost absolut perfecta. O plimbare lunga pe alei, un apus de soare in culori catifelate si calde, compania ideala si o evadare imaginara la munte printre colibele si stanele ciobanesti. Daca adaugam si masa servita la han pot sa mai spun doar... "priceless". Acum, ma gandesc ca mi-as dori sa fug maine la aeroport, sa ma sui in avion si sa alerg acolo pentru a gusta pe indelete din culorile toamnei. Poate altadata...
   Am facut poze si ne-am mai plimbat putin prin muzeu apoi ne-am intors in oras. Andrei ne-a condus pana la pensiune (ca sa nu ne mai induca in eroare Marcel), iar dupa ce Andrei si Cici au plecat acasa pentru ca ora devenise inaintata pentru micutul Patrick, noi, turistii, am mai dat o tura prin orasul vechi in semn de "La revedere" pentru batranul Sibiu.
   Dimineata am plecat cu regret spre Bucuresti. Ne planuisem sa ne intoarcem prin Brasov pentru ca Transfagarasanul iesise din schema si decat un drum direct prin Valea Oltului mai bine un mic ocol prin Brasov. Plus ca drumul asta avea avantajul unui cheese-cake la Vatra Ardealului si a unei vizite scurte in Piata Sfatului. Zis si facut! Pe drum am trecut prin Arpasul de Jos si mi-a parut rau ca nu am putut sa ma opresc macar pentru 10 minute la Mircea, finul parintilor mei. Nu l-am mai vazut de ani de zile, dar mi-am promis ca la anul sa ma intorc din nou acolo. Am trecut si prin Fagaras si mi-am lasat si acolo o dorinta de intoarcere si in cele din urma Brasovul. Daca Sibiul este orasul visurilor mele, Brasovul este orasul evadarilor mele. Drumul spre munte avea ori la capat, ori ca punct intermediar Brasovul, iar acest oras imi da un sentiment de libertate absoluta. Acolo ma simt scapata de imbacseala Bucurestiului, de agitatia lui si de nepasarea oamenilor. Brasovul mi s-a parut granita dintre culori si griuri, granita dintre Regat si Ardeal.
   Scurta plimbare, mi-as fi dorit sa hoinaresc o viata prin tara, dar poate cu putin noroc voi mai avea parte si de alte plimbari la fel de frumoase.