Such a perfect day...

Azi mi-am inceput ziua spunandu-mi ca voi scrie ceva dragut pe blog. In ultimile luni am inceput sa observ lucrurile dragute din jurul meu si ca o manifestare a atitudinii pozitive vreau sa le impartasesc. Eram convinsa ca azi mi se va intampla ceva simpatic. Poate ca asa ar fi fost daca nu s-ar fi nimerit doi nemernici sa-mi strice toata ziua. Primul este agitatul posesor al unui SUV negru care m-a ajutat sa-mi imbogatesc vocabularul de sofer cu cateva expresii noi. Si asta numai pentru ca nu am vrut sa trec pe galben si sa mai si tai fata unui tramvai (da stiu, am o problema cu culoarea galbena a semaforului). L-am iertat rapid pentru ca imi doream ca ziua mea sa se termine cu ceva frumos. Ei bine nu! Doua intersectii mai departe ne intalnim cu o coloana mortuara. Dumnezeu sa-l ierte pe bietul om decedat. Si sa ma ierte si pe mine pentru urarile de intalnire cu primul stalp adresate unui smecher din coloana care astepta deplasarea cortegiului. Nu de alta dar mitocanul cu pricina se apucase sa claxoneze ca apucatul. Oh nu! Sa nu va imaginati ca o facea in semn de omagiu. Pur si simplu avea prioritate, se grabea si nu vroia sa astepte. De unde stiu? Pai a zis-o cu gura lui cand o doamna de pe trotuar i-a explicat situatia blocajului. Ia ghiciti ce i-a zis mitocanul? Sa se duca si ea dupa mort si sa il lase in pace. Atunci i-am urat eu intalnire grabnica cu un stalp. Si mi-am dorit ca cineva din coloana aia de masini sa fie suficient de barbat incat sa-i stearga mucii de la nas cu un croseu bine plasat. Nu s-a gasit nimeni asa ca pe respectivul il puteti gasi diseara in vreun club de fite.