Jungla urbana

Ieri, dupa ce am scris despre ursul criminal, profund revoltata de idee, mi-am amintit cat mi-am dorit eu sa pot lucra din nou in mijlocul naturii. Si dezgustata de gandul ca am ramas blocata intre jegurile betonate ale Bucurestiului, am iesit in balcon la o tigara. Cred ca nicotina a fost liantul gandurilor si observatiilor. Noi oamenii suntem de-a dreptul orbi sau in cel mai bun caz purtam ochelari de cal. Pentru ca nu observam ce se mai afla in jurul nostru. De multe ori nu observam nici macar oamenii daramite restul fiintelor care isi duc existenta in preajma noastra. O sa spuneti ca stiti ce animale sunt in Bucuresti: caini, pisici, tantari, muste si gandaci de bucatarie... si anumiti vecini. Nimic mai corect! Dar... doar atat? Ei bine nu! Sa o luam pe linute:

- porumbeii - pur si simplu s-au inmultit ceva de speriat. De la cele 3 perechi pe care le crestea vecinul in copilaria mea, acum am ajuns la un stol. Si-au facut cuiburi prin crapaturile blocului, pe langa pervazele ferestrelor de la casa scarii, sub stresini sau chiar prin balcoanele oamenilor. Pisoiul ii privea odinioara cu pofta, acum ii priveste numai cu nostalgia zilelor in care mai putea sa ii sperie. Acum se sperie el cand doarme linistit in balcon si il trezeste brusc un falfait de aripi. - Bu-hu.... e prietena mea din adolescenta. Sincer nu stiu daca e tot ea sau vreo progenitura, dar cuibul il are in acelasi loc: intre bucatile de perete exterior cazute de la scara 2, undeva pe la etajul 4. E o bufnita pe care am vazut-o numai de vreo doua ori cand o spionam a la Animal Planet. E cam greu insa sa urmaresti cu binoclul o pasare in zbor... si noaptea. - tot aici in Pantelimon, in afara de vrabii, gugustiuci si porumbeii mai sus mentionati, mai poti sa auzi mierle cantand. Ce-i drept se fac auzite destul de rar, in general dupa ploaie, dar sunt aici! - pe balconul plin de flori al tatei si-a gasit cuib, la etajul 8 al blocului... un greiere. Cum se lasa seara il apuca cantatul... si o tine asa pana in zori de zi. Daca iesi in balcon si aprinzi lumina se opreste. Cand pleci insa o ia de la capat. Nu am reusit sa descopar unde s-a ascuns... dar il ascult in fiecare seara. - pe balcoanele de la bucatarie, respectiv sufragerie precum si la geamul camerei mele isi au casa trei frati. Tata zice ca sunt frati si trebuie sa il cred pe cuvant pentru ca el ii cunoaste de mai mult timp. Sunt trei paianjeni care si-au tesut panza fiecare pe cate o fereastra. Tata ii urmareste cum isi refac panza in fiecare seara, cum intind firele si le ancoreaza, cum le intaresc si cum se aseaza la panda dupa aceasta munca zilnica. Eu mai arunc cate o privire, fascinata de precizia si agilitatea lor, dar pastrez distanta dintr-o arahnofobie incontrolabila. - pe lacul din parcul IOR a inflorit o frumoasa comunitate de rate salbatice si lisite (daca nu ma insel). Va recomand peisajul primavara cand au bobocei mici si pufosi. - in Herastrau sunt veverite. - Piticu se plangea de lilieci.

Si cred ca as mai gasi exemple dar trebuie sa plec si ramane articolul nepostat! Care e ideea? Ca exista un lant trofic din care si animalele de noi facem parte. Ca daca undeva in acest lant exista o neconcordanta sau o ruptura echilibrul se strica. Ca adaposturile noastre urbane nu au eliminat fauna ci doar au limitat-o. Exista specii care s-au adaptat la viata de oras si specii care au nevoie de salbaticie pentru a trai. Asa cum cei mai multi dintre noi au nevoie de civilizatie pentru a trai. Sa nu uitam insa ca depindem de restul animalelor asa cum si ele depind de noi.