Cateva ore...

... pana la plecarea in mult dorita excursie la volan prin tara. Am deja un nod mare in gat... si se multiplica si se divide si creste pana cand imi taie respiratia din timp in timp. Si iar inteleg ca fericirea este ca un joc de copii: iei bucati marunte si colorate si le asezi intr-o ordine anume pana vei construi intreg tabloul. Prima piesa a puzzle-ului a fost planul si construirea lui. Visam la aceasta calatorie de multi ani dar fara masina era imposibila! Apoi am vrut sa inchiriez o masina... prea scump! Mr. P ma asteapta insa in parcare acum cu bucsele lui noi dar plin de praf (spre rusinea mea n-am mai apucat sa-l si spal) A doua piesa: coechipierii! Mihoc in prima faza apoi (spre bucuria mea) si Rodi cu Cata! Toti oameni faini cu dor de duca. Rodi si Cata au aparut din intamplare. Am aflat ca vor sa plece cateva zile la Sighisoara, eu ma indreptam in aceeasi directie asa ca au imbratisat si ei planul meu. Ceea ce mi-a adus o imensa bucurie. A treia piesa: plecarea! Asta se intampla maine. Si de emotie am momente in care imi vine sa spun "nu mai merg nicaieri". Doar din teama de a nu esua in implinirea unui vis nu foarte complicat dar foarte dorit. Dar cu teama nu ajungem nicaieri, nu? Asa ca sa pornim motorul, sa lasam libera bucuria si sa purcedem la drum :)