sâmbătă, 24 iulie 2010

Roadtrip Romania part 1 - Bucuresti-Petrosani

   Plimbarea asta prin Romania a fost exact cum o visasem in urma cu cativa ani: o leganare continua pe sosele, cu ochii mari la vederea peisajelor care se iveau in fata noastra. Bine, recunosc, au fost si cateva injuraturi la adresa colegilor de trafic, mult mai grabiti si nerabdatori, care m-au pus de vreo doua ori in situatii dificile. Dar cele rele sa se spele, cele bune... sa se insire pe hartie ca margelele pe ata! :)
Echipa: Nico (sora Elenei si pasager temporar), Rodi si Cata (pasageri permanenti si sper ca nu si traumatizati), Elena (pasager recuperat mai tarziu din Sighisoara) si eu - the driver from hell.  
Mijlocul de locomotie: Volkswagen Polo zis si Mr. P.  
Asistent de navigatie: Marcel zis si GPS-ul
Traseu:
 











   Am plecat din Bucuresti in jurul orei 9 dimineata. Trebuia sa o recuperam pe Nicoleta de la aeroport apoi plecam in directia Petrosani. Bagajul nostru s-a incadrat in categoria minim. Polo nu are un portbagaj impresionant iar valizele Nicoletei nu puteau fi reduse. Si apoi cate ne-ar fi trebuit pentru 5 zile? Zis si facut! Recuperat fata de la aeroport si pornit la drum. Primul contact cu soselele patriei a fost reprezentat de autostrada A1 (unica terminata) dar pe care nu as ridica-o nici la rang de drum judetean. M-am temut in primul moment ca restul drumului va fi si mai chinuitor. Din fericire insa, in zona Sibiului am descoperit drumuri mult mai bune si mai spectaculoase.
   Trecem vijelios pe langa Pitesti (vijelios insemnand cu 110 km/h pentru ca motorul de 1.2 al lui Polo nu se poate opinti mai tare cu patru oameni si bagaje in carca pe care ii racorea din rasputeri cu aer conditionat). Ne indreptam spre Tg. Jiu si ne incurcam nitel intr-un giratoriu pe care Marcel nu-l recunoaste si pe care autoritatile locale il semnalizeaza foarte prost! Fac o manevra demna de admonestarea politiei rutiere dar reusesc sa ajung in giratoriul respectiv sa urc pe pod si sa ma incadrez pe traseul corect. Ajungem in apropiere de Tg. Jiu si decidem sa punem niste benzina desi indicatorul meu arata rezervorul trei sferturi plin. Surpriza: Mr. P. inghite fara jena 40 de litri. Din doua una: ori am indicatorul stricat ori am un rezervor de 60 de litri. A doua varianta pica din start asa ca pornim usor tematori mai departe. Resetez kilometrajul pentru a avea un control exact al kilometrilor parcursi.
   Ocolim Tg. Jiu spre regretul meu si ne indreptam spre Petrosani. Abia asteptam Defileul Jiului. De foarte multe ori il admiram din tren in timp ce garnitura abia se tara pe sine si imi imaginam cum ar fi sa-l strabat cu masina. Acum aveam sa aflu. Lipsa de experienta in abordarea curbelor ma face sa ma misc destul de incet dar am grija sa ii las pe toti grabitii sa ma depaseasca: fata educata ce sa mai! Imi propusesem inca de la inceput sa ma opresc pe defileu pentru o gura de aer curat si un snitzel impachetat cu grija de tata asa ca sunt cu ochii in patru dupa un loc de popas. Zaresc unul pe stanga, ma asigur si dau semnal. Cand ma uit in retrovizoare il vad insa pe unul angajandu-se in depasirea mea. Franez! El revine in spatele meu si ma abordeaza prin dreapta. Prin stanga ma croseteaza insa un al doilea. Franez mai tare! Si uite asa raman eu stupefiata in mijlocul drumului in timp pe unul ma ocolea prin dreapta iar altul ma evita prin stanga rascolind praful din parcarea ochita de mine. Verific semnalul. Functiona! WTF?!?!? Ce-a fost asta? Nicoleta ma intreaba uimita: "Ce faci?". Eu fac bine, dar tot nu pricep ce vroiau sa faca ceilalti doi! Slava Domnului toata lumea e ok, de pe contrasens nu a venit nimeni, asa ca scot snitzelul si molfai satisfacuta in aerul limpede al defileului. Plecam din nou spre Petrosani. Elena, nerabdatoare, isi suna sora sa vada unde suntem. Nico ii explica ca am intrat in Petrosani si ca ajungem intr-o ora pentru ca eu sunt decisa sa adun injuraturi din toate judetele prin care trec. Ma buseste rasul si flutur o limba imaginara catre ea. Ajunsesem in Petrosani, acum puteau sa curga toate mistourile posibile, le puteam savura in pace!

Un comentariu:

Anonim spunea...

greu ma opresc din ras :-)) mai ales la finalul apoteotic, povestit si sora-mii :))) ati cam trecut prin niste aventuri...